Cu oameni care au crezut în mine și prieteni dragi alaturi,am susținut lansarea primului meu volum de poezii. Emoțiile-s multe si amănuntele si mai si. Dar,sunt de parere ca discursul susținut de mine in cadrul evenimentului, arata si exprima mai mult decat suficient, istorisirea a tot ceea ce însemn eu si începutul unei etape importante din viata mea.Etapa viselor devenite realitate:
•
•
•DISCURS🌷:
,, In opinia mea, consider ca, fiecare om are colțul sau de Rai, bucata sa de pamant, propia lui lume in care se refugiază si se regăsește de fiecare data atunci cand simte ca primejdiile din jur il afunda intr-un labirint de ganduri si griji fara scăpare.
Unii isi gasesc refugiul in muzica, altii in dans, in gătit, in călătorii,si in tot felul de activități si tabieturi propii. Dar, de cele mai multe ori( ca si in cazul meu de altfel) , omul se poate refugia, poate transmite si se poate exprima , de cele mai multe ori, cel mai bine, cel mai profund, prin scris.
Scrisul este limbajul sufletului. Este instrumentul vital cu care sufletul isi poate transpune in lumea umană toate emoțiile,trăirile si sentimentele.
Refugiul meu in scris a fost existent in viata mea dintotdeauna , de cand ma stiu. Mereu am avut pasiunea asta pentru scris si chemarea înrăită pentru tot ceea ce inseamna literatura. Imi placea foarte tare sa ma scufund in carti si sa ma transpun in pielea personajelor, iar apoi, sa imi dau cu parerea despre, sa schimb finalurile poveștilor si, de ce nu, sa imi creez propriile povesti.
La inceput, toata lumea mea se ascundea in interiorul câtorva file din jurnalele pe care le dețineam in copilărie. Ulterior, crescând si călătorind mai mult prin lumea magica a cuvintelor , am descoperit rima, versul, si pe Mihai Eminescu! Iar de acolo, a luat nastere in al meu suflet o dragoste eternă pentru tot ceea ce inseamna poezie.
Cu sinceritate va împărtășesc, niciodata nu mi-am imaginat ca toata aceasta aventura duce undeva. Nu mi-am plănuit niciodata sa împărtășesc cu altii ceea ce gandesc sau sa admit ca am un talent demn de prezentat in fata lumii.
Si uite asa am pornit la drum. Cand am descoperit ca pot jongla cu rimele dupa bunul plac atata timp cat cuvintele stau la locul potrivit avand sens si logica , fara a prezenta o urma de îndoiala a ceea ce vreau sa transmit, am inceput sa imi creez propriile poezii pentru serbările școlare. Intotdeauna reușeam sa ma conformez cerintelor( tematicii, decorului etc.) Nu ca nu as fi primit vreun rol , ci pentru ca voiam sa incerc lucruri noi si sa ies din zona mea de confort la momentul acela( recunosc ca acum, sunt tare linistita si relaxata aici unde ma aflu).
Timpul trecea, eu creșteam, si simteam ca pot trece la etapa următoare. Am devenit adolescenta, perioada neînțelegerilor( a lumii, a propriei persoane) a aparut. Atat ea, cat si perioada întrebărilor fara raspuns. Iar singurul remediu ce m-a înzestrat cu răbdare, liniște, si putere pentru a continua, era însăși poezia. Si uite cum poeziile mele nu mai aveau ca si conținut doar floricele, copăcei si albinuțe. Aveau termeni si vibrații noi cum ar fi: frustrarea, nemulțumirea, confuzia, frica, teama.. totul căpătase si tente de gri.. nu doar de roz, galben , verde si albastru minunat al cerului.
Evoluând pe ale vietii drumuri, am invatat ca trebuie sa vedem partea plina a paharului, partea buna a lucrurilor, bunatatea din fiecare om. Însă, pentru a face fata noilor vremuri, poezia imi rămăsese singura arma secreta cu care puteam picta lumea gri in culori vii.
Datorita ei puteam intelege si descoperi oameni, puteam oferi speranta, empatie, curaj , lectii de viata, si inclusiv puteam sa ma transpun si in pielea altora , nu intotdeauna scriam din perspectiva mea. Intr-adevar, scriam si pentru mine , despre mine, despre altii. Însă, am aprofundat treaba si scriam si pentru altii , despre altii. Ajutam sufletele sa isi hrănească sufletele. Si totodata fericirea lor era si fericirea mea. Empatizam si inca empatizez cu fiecare viețuitoare.
Dar,dupa cum spuneam,desi ma relaxam făcând asta, desi imi delectam prietenii si familia cu 2-3 versuri pentru ei la insistentele acestora( pentru ca nu multi știau de placerea aceasta a mea nevinovata), nu visam si nu aveam plănuit sa ma extind in domeniul asta serios. Era doar un simplu hobby, un tabiet secret de-al meu.
Dar asta nu a durat mult, pana cand am ajuns la liceu si am cunoscut-o pe doamna Iuliana Mănescu, profesoara mea de limba si literatura romana.
A fost totul ca un sclipici. Ne-am inteles din prima, am empatizat din prima,si am creat o conexiune de nedescris. Incep sa cred ca intr-o alta viata am fost prietene ,sau de ce nu, surori. A fost si este un om care a crezut in mine, in potențialul meu, un om care a privit dincolo de aparente si a oferit unui copil sansa pe care nu multi au noroc sa o primească si nici multi nu isi imaginează ca pot avea parte de ea. Sunt profund recunoscatoarea lui Dumnezeu, ca a așezat lucrurile astfel.
Si iată-ne aici, 9 luni mai tarziu, luând parte la îndeplinirea unui vis. Multumesc pe aceasta cale pentru toate eforturile depuse de dânsa si totodata asociației Eduvital pentru sprijin si incredere.
Dar nu doar aceștia merita lăudați. Ci si familia mea, care m-a susținut mereu si niciodata nu m-a lasat sa renunț. Mai ales mama mea, eroina sufletului meu, fara de care, nu as fi ajuns aici, nici macar nu as fi existat. Mătușii si unchiului meu, oamenii mei de bază, plini de speranta, încrezători , doar cuvinte de lauda la adresa lor. Si celei de a doua matusa, multumiri pentru energia si inspirația cu care ma încânta de fiecare data.
Si nu in ultimul rand, vreau sa le mulțumesc prietenilor mei, care au fost mereu langa mine, care m-au susținut, m-au iubit, si m-au luat sub aripa lor ca fiind parte din familiile lor.
Un lucru sper sa rețineți din tot monologul acesta, poeziile nu sunt doar ale mele, doar creația mea , sunt ale tuturor caci, fiecare dintre ele, constituie cate o bucățică din voi insiva. Sunt despre mine, despre voi, despre toata lumea mea. Va multumesc!❤️’’
#dreamscometrue #poeziidinsuflet #viataesteinsasiunvisfrumos #oricinearedreptulsaviseze #intotdeaunarecunoscatoare
Odihnă veșnică suflet drag,mare dreptate ai in cuvintele pe care le ai gindit,scris.
RăspundețiȘtergere