𝓔𝔁𝓹𝓮𝓻𝓲𝓮𝓷𝓽𝓪 𝓑𝓸𝓸𝓿𝓲𝓮

    Cine s-ar fi gândit vreodată ca întâlnirea cu îngerul meu păzitor cu care am creat o legătura neimaginant de profundă avea sa aiba ca si scop mult mai multe realizări ale mele,decat lansarea primului meu volum de poezii. Toata povestea asta avea sa aiba mai multe ramuri si rădăcini mult mai adânci.

Una dintre marile realizări datorate ghidului meu spiritual, avea sa se numească Boovie. Ce este Boovie? Boovie este un festival de booktrailere unde elevii de toate categoriile( primara,gimnaziu,liceu) formează echipe ce au la alegere o carte din cele 5 prezentate căreia sa ii se realizeze un trailer de 3 minute maxim , trailer care trebuie sa convingă privitorul sa citească cartea. Acest festival pe langa faptul ca dezvolta creativitatea copiilor si le permite sa-si lase frâu liber imaginației si puterii creatoare ,oferindu-le sansa totodata de a invata ce este aceea munca in echipa si a experimenta amestecul si îmbinarea a doua sau mai multe idei care vin din părți diferite, părți care au sădite opinii diferite, concepții, principii, tradiții si obiceiuri lipsite de asemănare. Toate acestea ii invata pe cei tineri ca este important sa stim sa ascultam si totodata ca este important ca si noi sa fim ascultati. De asemenea , Boovie este mijlocul de promovare al căștilor din întreaga lume. Un mijloc bun ce împing oamenii spre a citii si a practica lectura fara a se simti obligați sa o faca. Îmbina utilul cu plăcutul , in asa fel încât generațiile noi sa simta gustul plăcerii generațiilor trecute. Caci, sa fim serioși! Cine ar da mirosul filelor de carte pe un film de 120 de minute? Eu una nu as putea..

Si nu in ultimul rand, Boovie este festivalul care aduce si unește oameni de renume, oameni cu potențial, oameni din lumea literaturii, oameni ai cinematografiei si a filmului( scenariști, regizori, autorii cărților sugerate , etc) .

La una dintre orele noastre de curs, profesoara noastră de limba si literatura romana a venit cu propunerea unei participari la acest festival cu zâmbetul pe buze si sclipire in ochi. Simteam cum sufletul ii radiază si cum inspira incredere fata de noi prin toti porii. 

Cand a sosit momentul alegerilor pentru cei ce aveau sa faca parte din echipa, nu aveam niciun gand serios cu privire la acest aspect. Nu ma simteam pregătită sub nicio forma si in niciun punct de vedere. Nu eram gata sa ma înham intr-o asemenea aventura. Desi stiam ca ar fi o experienta de neuitat si ca totul suna asa interesant, stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa ma lovesc de primejdii. Pentru ca munca parea simpla, însă nu era deloc ușoară… 

Dar atunci m-au lasat placut surprinsă colegii, care mi-au solicitat ajutorul si au afirmat ca isi doresc sa se bazeze pe tine. Sa vezi ca in ziua de azi un om se bazează pe tine si te considera suficient de capabil sa duci un plan destul de greu si imprevizibil la bun sfarsit, asta chiar te face sa fii un om norocos. Asa ca, de dragul lor si a dorinței mele arzătoare de a-mi depăși limitele am zis: ,,S-o facem!”.

Nu pot sa zic ca totul a fost roz si ca lucrurile au decurs exact cum ne asteptam sau cel putin conform planului, caci asta ar insemna sa va mint. Am avut parte de multe obstacole, in fond, era ceva ce faceam pentru prima data si stiti cum este vorba aceea, nu s-a născut nimeni invatat. Am avut momente in care am simtit ca trebuie sa renunț, ca nu fac ceva bine, ca imi dezamăgesc echipa, toate astea datorându-se factorilor externi( faptul ca eram clasa a IX a si ca pe langa concepțiile si părerile noastre diferite eram practic si niste necunoscuți, fiind colegi noi.). Nici ideea ca si unii dintre noi se simțeau dărâmați cand vedeau ca nimic din ceea ce ne propunem nu ne iese, nu era un motiv de bucurie pentru mine. Dar cu toate astea, nu am ripostat si am continuat sa fim noi înșine , un haos si un dezechilibru total( sa descopăr mai tarziu ca asta avea sa fie tot ce-mi lipsea).

Si uite asa sosește una din zilele acelea mari. Ziua in care am descoperit ca ne-am calificat printre cele 30% de echipe care vor asista si vor lua parte la festivitatea de premiere cu numărul 8 a festivalului, susținută la Brașov. Si odata cu ziua aceasta, a sosit si motivația si speranta noastră ca poate,poate munca noastră nu a fost degeaba. 

Din pacate eu nu am reușit sa imi însoțeasc colegii din cauza condiției mele medicale, însă am stat cu sufletul la gura pe transmisiunile live de pe canalul de Youtube al festivalului .

Rezultatul final? Nu am câștigat, nu. Nici marele premiu, nici vreun premiu care avea sa răsplătească echipa pentru o treaba bine făcută. Simteam dezamăgirea din sufletul coechipierilor mei doar privind poza primită cu ei de la micuțul nostru ghid care simțea ca nu a facut suficient pentru noi, desi ne oferise tot. Toti simteam asta.. eram pur si simplu pierduți.

Însă, cand ne-am asteptat mai tarziu.. Dumnezeu nu s-a lasat pana nu ne-a surprins si nu ne-a răsplătit. Nu stiu cat a răsplătit echipa cat a reușit sa ma răsplătească pe mine. Stiu doar ca mare este Împărăția si Slava lui Dumnezeu . Dupa înmânarea premiilor colective , a sosit si vremea premiilor speciale individuale. Primul fiind următorul:

,, Primul premiu special din aceasta seara merge către cel mai curios copil din orașul Babeni județul Vâlcea, este pasionata de autorii romani, ii place sa scrie poezie si considera ca si scrisul dar si cititul merg mana in mana cu ea. Numele acestui copil minunat este Patritzia Brădeanu si o invitam pe doamna Iuliana Mănescu, mesagerul sau, sa ii revendice premiul oferit de Medlife in valoare de 1000 de lei..”

Nu pot sa va descriu emoțiile si șiroaiele de lacrimi ce se rostogoleau ca intr-o avalanșa pe malul obrajilor mei micuți. Iar bucuria si pacea ce imi mângâiau sufletul erau pur si simplu de nedescris. Eram un copil cu adevarat fericit. Si nici bucuria colegilor mei nu fusese mai prejos. Ne-am bucurat cu toții. De ce? Ca practic nu am câștigat..

Ba da! Am câștigat! 

Am câștigat  o noua experienta, am câștigat noi legaturi de prietenie, am câștigat sansa de a ne explora diverse laturi interioare ce au iesit la iveală odata cu acest proiect, am câștigat menționarea propriului nume si al liceului in fata a mii si mii de oameni, am câștigat respectul celor din jur, am câștigat împlinirea sufleteasca a Zânei noastre spirituale, am câștigat tot ce valorează mai mult decat un premiu material. 

Noi suntem Adevărații câștigători. Am câștigat marele premiu care este doar al nostru, numai pentru noi. O dragoste si iubire infinita ce nu ne-o poate lua nimeni! 

Cu toate astea, ma simt mandra de mine si sunt profund recunoscatoare ca am ajuns sa posed atatea amintiri frumoase ce ma vor purta mereu pe drumul vietii. Multumesc echipei mele care nu m-a lasat la greu si datorita căreia am câștigat tot ce am câștigat, va iubesc! 

Hai The10ofBBX!!!